Cu emotie ma aplec, o strâng în palme si multumesc strabunilor care mi-au deschis drumul cunoasterii. Pasesc cu încredere, calauzita de confirmarea primita, pâna la primul simbol: Scaunul lui Zalmoxe. Aici ma asteapta Gurita. Îl cunosc, îi vorbesc, ma recunoaste dupa voce, gratie radarului ultrasonic si-i multumesc ca m-a asteptat aproape trei luni, în acelasi loc, deasupra primului simbol.
Sper sa nu fi uitat ca Gurita este „liderul spiritual” al coloniei de lilieci Rhynolophus din Pestera Polovragi. Îl recunosc dupa aripa tavalita în argila cenusie micacee din zona pieilor de leopard. Stiu deja ca a facut-o special pentru recunoastere si mai stiu ca are putere de decizie asupra întregii colonii pe care o taloneaza, de altfel, de la o distanta de aproximativ 200 de metri. Împreuna cu Gurita, stabilim ziua deschiderii sezonului de vizitare 2010, nu înainte de a face o incursiune pe traseul galeriei turistice pentru pregatirile necesare acestui eveniment.
Sala divina
La 400 de metri departare de intrarea aval îl regasim pe Pahomie, primul preot calugar, batrânul cu chip de piatra trandafirie, de la ocrul din pestera, folosit înca din antichitate la tatuaj. Îl rog sa ma ierte ca i-am lipsit vreme de-o iarna grea si sa ma ajute sa pastram împreuna o candela aprinsa…
Ne aflam la mijlocul galeriei turistice, în Sala Ascezei Calugarilor. Vreme de aproape 500 de ani, calugarii de la manastirea vecina au administrat acest loc de refugiu, pelerinaj, asceza. Pasim pe urmele lor, urmele facliilor cu care luminau si calauzeau prigonitii acelor vremuri zbuciumate, sau, cu care ghidau pelerini, cercetatori, deschizatori de drumuri.
Un loc special al acestui decor fumuriu imortalizeaza înca eternul simbol al mortii, sub forma unei picturi rupestre atribuita acelorasi calugari sau chiar lui Pahomie, dupa credinta vie din constiinta localnicilor.
Încarcatura emotionala de exceptie ne obliga la popas întru rememorarea si descrierea celei mai lungi perioade de administrare, cea a calugarilor.
Colonia de circa 300 de lilieci, gazda multimilenara a Pesterii Polovragi, nu întâmplator hiberneaza chiar sub Bolta Însângerata (gratie oxidului de fier preponderent în aceasta portiune) care reprezinta cupola Salii Divine, locul ascezei calugarilor. Gratie sonarului perfectionat în 70 de milioane de ani de evolutie pe pamânt, liliecii ne arata locurile cu energie pozitiva pe care le selecteaza în perioada de hibernare când au nevoie de substitut care sa compenseze lipsa hranei.